Am citit despre beneficiile germenilor și vlăstarilor. Cât de bogați sunt în vitamine (A, E, C, complexul B) și minerale (calciu, fier, fosfor, crom, magneziu, seleniu), enzime și fibre, mai mult chiar decât planta matură, cum îmbunătățesc digestia și asimilarea și cât de buni sunt pentru noi, mai ales acum, în anotimpul rece. Bun. Ceva sănătos. Păi să încercăm și noi. Cât poate fi de greu?
Am luat 3 cutiuțe în care am pus câte o mână de linte verde, linte roșie și mei, am pus apă peste ele până le-am acoperit și le-am lăsat 24 de ore, după care le-am spălat într-o sită (cu meiul a fost mai greu că e mic, mic, am folosit strecurătoarea de ceai), le-am pus altă apă și le-am mai lăsat 24 de ore. Apoi le-am scos din apă și, în aceeași cutiuță, le-am așezat pe câte o bucată de material și le-am umezit cam de 2 ori pe zi. În câteva zile au încolțit frumos (exceptând lintea roșie, care a fost un fiasco total). Acuma totul bun, frumos, dar cum să îi mâncăm? Păi cum să-i mâncăm? Într-o salată. Am luat o bucată de castravete, câteva măsline, o ceapă roșie, doi cartofi fierți, o bucățică de piept de pui fiartă, câteva frunze de spanac și de salată verde și vlăstarii de linte verde, cu tot cu sămânță. Am făcut un sos dintr-o lingură de tahini, una de muștar, una de ulei de măsline, una de oțet de mere, câte o jumătate de linguriță de sare și turmeric și un strop de piper, înmuiat cu un pic de apă. A ieșit o salată zdravănă și sățioasă. A doua zi am făcut altă salată în care am înlocuit castravetele cu o gogonea și un morcov murat și am pus vlăstarii de mei. Sămânța de mei a fost un pic crocantă, o textură interesantă. Asta a fost experiența mea cu vlăstarii, o experiență pe care o voi repeta și cu boabe de năut și alte semințe pe care le voi găsi în piață.
